Românii au...Mai au talente

   Cred că am devenit imun la "originalitatea" programelor de televiziune, mai precis la formatele de import. N-am să mă reped cu afirmaţia că ar fi fost aduse toate câte au fost scornite prin America, Germania, Italia sau cine ştie prin ce alte părţi, pentru că, până una alta, în lumea show-ului totul este relativ şi imprevizibil. Cu toate acestea, televiziunile, în special cele private, din România au avut pe parcursul timpului în grila lor incluse de la emisiuni de factură inteligentă, adică acele concursuri fundamentate pe cultura generală, şi până la obscenităţile perfide dintr-o casă a "Fratelui cel mare". Cele de cultură...pare-se că n-au prea cântărit cu tona pe scala rating-ului şi au fost radiate.

   Sătul de emisiunile grobiene de până acum, am rămas într-o oarecare espectativă în momentul în care a fost anunţat recensământul românesc al talentaţilor. N-am spus "talentoşi", căci ăştia au devenit omniprezenţi pe la tot felul de "Ore fericite". Cam asta era starea mea de spirit înaintea difuzării primei emisiuni "Românii au talent". Când am văzut că din juriu mai face parte tipul acela, Andi Moisescu dacă nu mă înşel (nu-l prea am la ficaţi), chiar îmi doream să înceapă mai repede Openul Ţării Galillor la Snooker, pe Eurosport.. Am mai lălăit-o pe PRO TV, gazda emisiunii-concurs, mai mult pentru Mihai Petre, un tip prezentabil şi inteligent. După o serie jalnică de prestaţii scenice, doamnelor şi domnilor...a urmat un şoc la intensitate maximă! După ce mi-am revenit din admiraţie şi uluială (sau invers, n-are a face), mi-a revenit în minte povestea cu Prâslea cel Voinic, când i-a fost dat să-şi aleagă dintr-o herghelie întreagă un cal, după pofta inimii. A ales taman mârţoaga.

   Nu prea am chef să explic asocierea anterioară dintre mârţoaga prinţului şi emisiunea menţionată. Voi lăsa la aprecierea voastră dacă am sau nu ceva susţinere, ori, pur şi simplu, am luat-o razna pe arătură. Deopotrivă, n-am să pierd timp nici cu explicarea faptului că am postat acest material aici, la "Incredibil", şi nu în cadrul altui grup, cum ar fi fost "Pipeta de patriotism" sau "Ei şi Noi". Spun însă că eu unul am rămas perplex!

Cine este acest incredibil băiat? La ora când scriu acest blog încă n-au dat iama în viaţa lui personală ziarişii senzaţionalişti, motiv pentru care vă voi pune la dispoziţie doar ceea ce am reuşit şi eu să aflu. Se numeşte Narcis Iustin Ianău. Are 15 ani şi locuieşte în oraşul în care Bacovia îşi plângea amarul într-un gri fatidic. Narcis a depăşit cu o oarecare dificultate batjocura colegilor şi a celor din jur când îl auzeau cântând. Are şi nu are mamă. Este plecată de vreo nouă ani în Italia. N-a dat detalii şi bine a făcut. A lăsat să se înţeleagă însă că mama sa nu prea are habar de harul revărsat de Dumnezeu asupra lui Narcis. Doar tatăl l-a ascultat "prostindu-se" prin casă. Tot el, tatăl, i-a încurajat participarea la "Românii au talent". La selecţie, nici măcar nu avea ce să-ţi atragă atenţia în mod deosebit asupra lui. Un băiat de provincie, îmbrăcat ca pentru joacă, cu tenul chinuit de agneea vârstei şi...cam atât. Timiditatea îi era accentuată de ochelarii specifici tocilarilor. Până la această emisiune, nimeni nu ar fi bănuit că în România avea să fie descoperită o voce rarissimă în lume: Contratenor. Mai trebuie spus un lucru, extrem de important şi, desigur, incredibil: Narcis nu are nici măcar o oră de educaţie muzicală. Uluitor!

N-am idee dacă filmuleţul a făcut deja înconjurul lumii, dar am curajul să merg până în pânzele albe cu speranţa că despre Narcis vom mai auzi. Să fie de bine!