Cu ceva ani în urmă, despre China se ştiau foarte puţine lucruri. Fiind, amar de ani, un regim politic închis şi restrictiv, enciclopedia multora se reducea la faptul că sunt peste un miliard de suflete şi că toţi seamănă între ei de parcă ar fi făcuţi dintr-o singură rădăcină ADN. Gloria de odinioară era de mult apusă, iar sărăcia extremă alimenta conceptul că în China se mănâncă orice are picioare, dar să nu fie masa, şi tot ce zbura, dar să nu fie avionul. Ignoranţa unora, care nu depăşeşte stadiul de...Bruce Lee, abia dacă mai acceptă existenţa Marelui Zid (singura construcţie terestră ce ar fi vizibilă de pe Lună), sau cum că hârtia, praful de puşcă, mătasea şi câte alte multe descoperiri revoluţionare pentru omenire ar fi fost rodul unui popor cu o istorie uluitoare.
La nivel planetar, sintagma că "Dumnezeu a făcut Pământul, iar restul a fost fabricat în China" nu este deloc măgulitoare. Sună, mai degrabă, fie a ironie răutăcioasă, fie a resemnare, după caz. Cu toate astea,, bucătăria chinezească se bucură de un succes fără echivoc oriunde în lume, chiar dacă, de multe ori, ingredientele pot fi pline de surprize. Aşa se face că unul dintre cei mai buni prieteni ai omului din regnul necuvântătoarelor, câinele, cică n-ar lipsi din lista de bucate. Se pare, totuşi, că "bumul" economic din China a avut unda de şoc atât de puternică, încât le-a cam schimbat viziunea despre patrupedele ham-ham, căci, după zicerea cum că "unde-i bogăţie este şi fudulie, dar şi nebunie", mirosul banilor a fost cauza ce a generat o nouă afacere, mai precis aparţia saloanelor specializate în înfrumuseţare şi, implicit, o nouă modă printre bogătani: Câini vopsiţi şi coafaţi în...urşi, tigri, cămile şi alte nebunii. Evident, "Made in China".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.