duminică, 1 iunie 2014

Un câine îşi plânge stăpâna la biserică

   Am primit pe e-mail un material, care a circulat o vreme pe Internet, mai precis în urmă cu un an, inclusiv în ediţiile on-line ale unor publicaţii din România. Mi s-a părut pe cât de impresionant, pe atât de incredibil, deşi istorisiri despre animale absolut speciale am mai auzit cu toţii.
   Despre cazul pe care-l voi reda mai jos am vrut să strâng mai multe informaţii, numai că cele postate la noi aveau un conţinut extrem de sărăcăcios şi exact aceleaşi cuvinte, semn că procedeul Copy/Paste este nu numai comod, dar şi...performant. Am mizat pe faptul că alte site-uri de prin lume vor fi mai generoase, însă tot ceea ce am reuşit să adun în plus n-a fost cine ştie ce.
   Povestea de mai jos se referă la un câine, un ciobănesc german , care într-o relatare  în Daily Mail din 16 ianuarie 2013 apare cu numele de Tommy, în vârstă de şapte ani, iar pe alte surse, acelaşi dulău, este numit Ciccio, de 12 ani, în ciuda faptului că locaţia şi numele stăpânului sunt identice peste tot, dar oate că este prea puţin important acest amănunt.
   Stăpânul lui Tommy-Ciccio era o femeie, Maria Margherita Lochi, în vârstă de 57 de ani, din localitatea San Donaci, situată undeva prin sud-estul peninsulei italice. Maria Lochi era cunoscută în zonă drept o mare iubitoare de animale, dragoste cu care a reuşit să salveze fde-a lungul anilor oarte mulţi câini maidanezi abandonaţi în apropeierea locuinţei sale. Totuşi, între Tommy-Ciccio şi stăpâna sa a existat o afececţiune mai deosebită. Zilnic cei doi mergeau la slujba religioasă ce se ţinea la biserica Santa Maria Assunta, iar preotul îi permitea patrupedului să stea la picioarele stăpânei sale pe parcursul liturghiei, pentru că niciodată nu a lătrat şi nu a deranjat pe nimeni din biserică.
   Din cine ştie ce cauze, Maria Margherita Lochi trece la cele veşnice, pe la sfârşitul anului 2012, prin luna noiembrie dacă am socotit bine. De atunci, însă, Tommy merge singur la biserică, în fiecare zi, la aceiaşi slujbă anunţată ritualic de clopotele bisericii Nu face nimic altceva decât să stea acolo unde obişnuia stăpâna sa să se roage şi fără să încurce oficierea slujbei de către preot. Deşi nu scoate niciun sunet, câinele pare să o plângă în tăcere pe Lochi.
   Părintele Donato Panna, care, recent, îşi pierduse propriul câine, spune despre Tommy că nu lipseşte de la nicio liturghie şi niciodată n-a scos vreun sunet. Stă, ascultă şi parcă se roagă.
   Evident, comportamentul ciobănescului german nu a trecut neobservat, nici în cadrul comunităţii locale, nici în rândul celor care, sub o formă sau alta, au aflat despre acest caz incredibil. Tommy-Ciccio a fost adoptat de către toată lumea şi astfel aparţine tuturor. Au fost cereri de adopţie venite din întreaga lume.  Spre exemplu, din Statele Unite au fost câteva sute, însă patrupedul nu s-a mişcat un centimetru de la locul său, pentru că nimeni nu pare dispus să-l cedeze. În schimb, a fost făcută publică adresa sfântului lăcaş, pentru ca cei impresionaţi să poată trimite donaţii,cele necesare unui, în fond, câine, sau, pur şi simplu, pentru a trimite scrisori şi rugăciuni pentru sănătatea lui Tommy:

Parrocchia S. Maria Assunta
1 Via Fabio Filzi
San Donaci, BR 72025
Italy
Phone: +39 0831 635104




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu